Leadership-ul este o relaţie între cei care aspiră să conducă şi cei care aleg să urmeze. (Kouzes & Posner, 2002).
Leadership-ul este un proces în care o persoană influenţează un grup de indivizi (care pot deveni pe parcurs o echipă performantă!) cu scopul atingerii unui obiectiv comun. (Northouse, 2004)
Ce trebuie să fie un bun preşedinte FRT: un lider sau un manager?
Pentru a răspunde dumneavoastră la această întrebare, să vedem mai întâi care sunt diferenţele între leadership şi management.
Managerul are subordonaţi, în timp ce liderul are discipoli.
Managerul controlează, liderul motivează.
Managerul analizează faptele cu mintea, liderul ţine cont de sentimente cu inima.
Managerul este focalizat pe muncă, realizări şi termene, iar liderul are atenţia îndreptată spre oameni.
Managerul administrează resursele existente la un moment dat în timp ce liderul le dezvoltă, găsind noi oportunităţi.
Orizontul de timp al managerului este pe termen scurt, în timp ce cel al liderului este pe termen lung.
Puterea liderului stă în carismă, cea a managerului în autoritatea formală.
Liderul face efort cu pasiune şi are satisfacţii legate de realizările obţinute şi de feedback-ul primit de la oameni, direct, sau indirect, prin simplul fapt că oamenii se simt bine, în timp ce satisfacţia managerului vine din rezultatele obţinute şi câştigurile materiale.
Liderul oferă direcţii, managerul planifică detaliile.
Managerul este eficient, având ca principal obiectiv să obţină cele mai bune rezultate cu putinţă pentru organizaţia pe care o conduce, iar pentru aceasta, trebuie ca scopul pentru care fiinţează organizaţia să fie foarte clar. Prin urmare, este nevoie de o viziune motivatoare şi împărtăşită de către toţi membrii organizaţiei.
Liderul este eficace, stabilind direcţia cea mai potrivită, propunând şi participând la construirea viziunii şi a obiectivelor majore ale organizaţiei.
Folosind o metaforă pentru eficienţă şi eficacitate, managerul este cel care urcă foarte repede o scară, în timp ce liderul are grijă să o sprijine de zidul potrivit.
Exemplificând, liderul pune întrebările: „Care este rolul FRT şi al conducerii acesteia?” şi „ce dorim să realizăm împreună”, în timp ce managerul este un profesionist care are competenţele necesare realizării practice ale obiectivelor şi o face organizând, planificând, punând omul potrivit la locul potrivit, conducând şi controlând.
Liderul este preocupat de a găsi ce este just şi corect, în timp ce managerul garantează respectarea regulilor care stabilesc ce e just şi corect.
Managerul critică, în timp ce liderul este criticat.
Pentru unii poate ar părea mai simplă „meseria” de lider decât cea de manager. Realitatea însă demonstrează că pentru a fi un bun lider este necesară experienţa de manager. Evident, este vorba de o experienţă reală, care vine din practica exercitată ani de zile.
Leadership-ul este doar o trăsătură a managementului. În economia de piaţă reală, este din ce în ce mai dificil ca un manager să fie performant fără să fie înzestrat cu calităţile unui lider. Iar a fi lider este posibil numai dacă îţi pasă de oameni.
Un lider sănătos are foarte puţin orgoliu deoarece el face ceea ce face în interesul oamenilor. Persoana care vrea să fie lider doar pentru a obţine o poziţie socială pentru care să fie apreciată, sau pentru obţinerea unor avantaje personale va suferi, mai devreme sau mai târziu, o ruptură faţă de oamenii care l-au ales.
Clasificarea calităţilor unui bun preşedinte FRT
Mulţumesc celor care au contribuit la construirea profilului unui bun preşedinte şi aşteptăm cu interes noi intervenţii.
Lista competenţelor începe să devină din ce în ce mai mare, astfel încât voi căuta s-o structurez. La o primă strigare, am selectat următoarele categorii:
1. Integritatea morală
2. Crearea şi gestionarea viziunii şi a obiectivelor majore
3. Conducerea
4. Organizarea
5. Comunicarea şi relaţionarea
6. Grija faţă de clienţi
7. De la vorbe la fapte
8. Mentoratul
Aştept cu interes comentariile celor interesaţi să contribuie.
Iubitorii tenisului, copii sau adulţi, jucători de performanţă sau de plăcere, părinţi sau bunici, antrenori sau conducători de club, hai să facem efortul de a construi o echipă.
Dacă ei pot, atunci şi noi putem.
http://www.youtube.com/watch?v=D85yrIgA4Nk
Lista competenţelor începe să devină din ce în ce mai mare, astfel încât voi căuta s-o structurez. La o primă strigare, am selectat următoarele categorii:
1. Integritatea morală
2. Crearea şi gestionarea viziunii şi a obiectivelor majore
3. Conducerea
4. Organizarea
5. Comunicarea şi relaţionarea
6. Grija faţă de clienţi
7. De la vorbe la fapte
8. Mentoratul
Aştept cu interes comentariile celor interesaţi să contribuie.
Iubitorii tenisului, copii sau adulţi, jucători de performanţă sau de plăcere, părinţi sau bunici, antrenori sau conducători de club, hai să facem efortul de a construi o echipă.
Dacă ei pot, atunci şi noi putem.
http://www.youtube.com/watch?v=D85yrIgA4Nk
Profilul unui bun preşedinte FRT
Bun găsit iubitori ai tenisului!
Am decis să încep acest jurnal cu speranţa de a contribui cu ceva, cât de puţin, pentru ca noi, iubitorii tenisului, să trăim mai multe bucurii pe teren, pe marginea acestuia, sau în faţa televizoarelor.
Eu aş dori să văd mai multă bucurie pe terenul de tenis. Dar voi?
Federaţia Română de Tenis are un statut. Foarte bun, bun, sau rău acesta este perfectibil. Statutul înseamnă reguli, adică reprezintă LEGEA. Este însă clar SPIRITUL?
În câteva luni vom avea alegeri la Federaţia Română de Tenis. Sunt deja câţiva candidaţi la funcţia de preşedinte şi cred că e bine că e aşa, să avem concurenţă.
Nu vreau să pun în discuţie persoane, ci principii, valori şi competenţe.
Haideţi să facem abstracţie de persoane, să nu ne intereseze că pe preşedinte îl cheamă Ionescu, Georgescu, sau Popescu şi să ne imaginăm preşedintele ideal.
Care sunt calităţile unui bun preşedinte?
Pentru început, vă propun să le enumerăm. Apoi, ne vom ocupa să le structurăm şi să le ierarhizăm.
Iată propunerea mea de pornire, la care vă invit să adăugaţi calităţile sau competenţele pe care le consideraţi necesare unui bun preşedinte:
Cred că e suficient pentru început.
Haideţi să facem împreună profilul preşedintelui ideal.
Am decis să încep acest jurnal cu speranţa de a contribui cu ceva, cât de puţin, pentru ca noi, iubitorii tenisului, să trăim mai multe bucurii pe teren, pe marginea acestuia, sau în faţa televizoarelor.
Eu aş dori să văd mai multă bucurie pe terenul de tenis. Dar voi?
Federaţia Română de Tenis are un statut. Foarte bun, bun, sau rău acesta este perfectibil. Statutul înseamnă reguli, adică reprezintă LEGEA. Este însă clar SPIRITUL?
În câteva luni vom avea alegeri la Federaţia Română de Tenis. Sunt deja câţiva candidaţi la funcţia de preşedinte şi cred că e bine că e aşa, să avem concurenţă.
Nu vreau să pun în discuţie persoane, ci principii, valori şi competenţe.
Haideţi să facem abstracţie de persoane, să nu ne intereseze că pe preşedinte îl cheamă Ionescu, Georgescu, sau Popescu şi să ne imaginăm preşedintele ideal.
Care sunt calităţile unui bun preşedinte?
Pentru început, vă propun să le enumerăm. Apoi, ne vom ocupa să le structurăm şi să le ierarhizăm.
Iată propunerea mea de pornire, la care vă invit să adăugaţi calităţile sau competenţele pe care le consideraţi necesare unui bun preşedinte:
Preşedintele este un lider cu următoarele calităţi:
- Capacitatea de a-şi pune competenţele în slujba familiei tenisului românesc
- Vizionar (creatorul unei viziuni cu sens pentru comunitatea tenisului românesc)
- Capacitatea de a stabili obiectivele majore care duc la realizarea viziunii
- Bun motivator
- Bun ascultător
- Bun comunicator
- Capacitatea de a gestiona conflictele
- Capacitatea de a crea echipe performante
- Bun manager (implicând nu numai competenţele de a gestiona resursele financiare, ci şi capacitatea de a atrage parteneri puternici)
- Disponibilitatea de a crea un Sistem de Managementul Calităţii focalizat pe satisfacerea nevoilor clienţilor externi (jucători, antrenori, societatea care are nevoie de oameni sănătoşi fizic şi psihic) şi a clienţilor interni (cluburile şi angajaţii conducerii federaţiei)
- Caracter integru
- Dispus să se autoperfecţioneze
Am să închei cu câteva întrebări:
- Ce este mai important la un preşedinte: NOTORIETATEA sau COMPETENŢA? Este posibil ca în România să plătim prea scump faptul ca suntem prea mult sclavii NOTORIETĂŢII?
- Ce se întâmplă în cazul în care pe funcţia de preşedinte vine o persoană cu o bună notorietate, dar fără experienţă?
- Ce s-ar întâmpla în cazul în care Adrian Copilu` Minune ajunge primar? Să ne imaginăm că ajunge preşedintele FRT. Oare există pericolul de a cânta în cor „Ah, viaţa mea, ah tenisul meu”?
- Se spune că bogăţia nu se măsoară în mărimea contului, ci în capacitatea de a fi fericit cu suficienţi bani. Este foarte important ca preşedintele să aibă notorietate şi relaţii pentru a atrage sponsorizări. Cât de important este ca banii să fie bine gestionaţi? În ce măsură vor fi gestionaţi corect banii care provin exclusiv prin relaţii? Există pericolul ca ei să fie cheltuiţi tot pe baza relaţiilor?
Cred că e suficient pentru început.
Haideţi să facem împreună profilul preşedintelui ideal.
Drumul spre performanţă – calea armonioasă de dezvoltare
De ce „armonioasă”?
Pentru că putem încerca să facem performanţă scrâşnind din dinţi, încrâncenaţi, privindu-i cruciş pe ceilalţi, închizându-ne în noi înşine, echivalând reuşita în tenis cu propria existenţă, sau putem merge pe drumul spre performanţă bucurându-ne de fiecare pas, ducând o viaţă echilibrată, depunând efort 100% din tot sufletul şi cu tot angajamentul, acceptând eşecurile şi învăţând din ele.
De ce „dezvoltare”?
Pentru că este mult mai probabil să obţinem performanţa făcând în fiecare clipă efortul de a ne depăşi propriile limite de moment atât în plan fizic, cât şi în cel psihic.
Există mai multe căi de a parcurge drumul spre performanţă dintre care, două sunt semnificative. Prima se bazează pe concentrarea tuturor eforturilor noastre de a-l învinge pe adversar; este meciul exterior. Cea de-a doua constă în meciul cu noi înşine, în care depunem efortul de a da totul, de a juca cât mai bine, din toate punctele de vedere, fizic, tactic şi mental.
Calea meciului exterior este mai expusă frustrărilor din cauza faptului că nu putem avea controlul deplin al rezultatului meciului. Calea meciului interior se bazează pe faptul că este mult mai adecvat să căutăm să ne controlăm pe noi înşine. Asta putem face, progresând zi de zi.
Calea spre performanţă nu este presărată cu petale roz, ci este una dificilă. Este un drum multe obstacole, care de cele mai multe ori sunt propriile noastre limitări de moment. Dacă suntem motivaţi, dacă avem suficiente răspunsuri convingătoare pentru noi înşine la întrebarea DE CE, atunci ne angajăm şi depunem efort. Depăşindu-ne propriile limite de moment, creştem.
Putem privi performanţa ca pe un drum, sau ca pe o destinaţie.
Din nou, noi alegem.
Pentru că putem încerca să facem performanţă scrâşnind din dinţi, încrâncenaţi, privindu-i cruciş pe ceilalţi, închizându-ne în noi înşine, echivalând reuşita în tenis cu propria existenţă, sau putem merge pe drumul spre performanţă bucurându-ne de fiecare pas, ducând o viaţă echilibrată, depunând efort 100% din tot sufletul şi cu tot angajamentul, acceptând eşecurile şi învăţând din ele.
De ce „dezvoltare”?
Pentru că este mult mai probabil să obţinem performanţa făcând în fiecare clipă efortul de a ne depăşi propriile limite de moment atât în plan fizic, cât şi în cel psihic.
Există mai multe căi de a parcurge drumul spre performanţă dintre care, două sunt semnificative. Prima se bazează pe concentrarea tuturor eforturilor noastre de a-l învinge pe adversar; este meciul exterior. Cea de-a doua constă în meciul cu noi înşine, în care depunem efortul de a da totul, de a juca cât mai bine, din toate punctele de vedere, fizic, tactic şi mental.
Calea meciului exterior este mai expusă frustrărilor din cauza faptului că nu putem avea controlul deplin al rezultatului meciului. Calea meciului interior se bazează pe faptul că este mult mai adecvat să căutăm să ne controlăm pe noi înşine. Asta putem face, progresând zi de zi.
Calea spre performanţă nu este presărată cu petale roz, ci este una dificilă. Este un drum multe obstacole, care de cele mai multe ori sunt propriile noastre limitări de moment. Dacă suntem motivaţi, dacă avem suficiente răspunsuri convingătoare pentru noi înşine la întrebarea DE CE, atunci ne angajăm şi depunem efort. Depăşindu-ne propriile limite de moment, creştem.
Putem privi performanţa ca pe un drum, sau ca pe o destinaţie.
Din nou, noi alegem.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
