Drumul spre performanţă – calea armonioasă de dezvoltare

De ce „armonioasă”?
Pentru că putem încerca să facem performanţă scrâşnind din dinţi, încrâncenaţi, privindu-i cruciş pe ceilalţi, închizându-ne în noi înşine, echivalând reuşita în tenis cu propria existenţă, sau putem merge pe drumul spre performanţă bucurându-ne de fiecare pas, ducând o viaţă echilibrată, depunând efort 100% din tot sufletul şi cu tot angajamentul, acceptând eşecurile şi învăţând din ele.

De ce „dezvoltare”?
Pentru că este mult mai probabil să obţinem performanţa făcând în fiecare clipă efortul de a ne depăşi propriile limite de moment atât în plan fizic, cât şi în cel psihic.

Există mai multe căi de a parcurge drumul spre performanţă dintre care, două sunt semnificative. Prima se bazează pe concentrarea tuturor eforturilor noastre de a-l învinge pe adversar; este meciul exterior. Cea de-a doua constă în meciul cu noi înşine, în care depunem efortul de a da totul, de a juca cât mai bine, din toate punctele de vedere, fizic, tactic şi mental.

Calea meciului exterior este mai expusă frustrărilor din cauza faptului că nu putem avea controlul deplin al rezultatului meciului. Calea meciului interior se bazează pe faptul că este mult mai adecvat să căutăm să ne controlăm pe noi înşine. Asta putem face, progresând zi de zi.

Calea spre performanţă nu este presărată cu petale roz, ci este una dificilă. Este un drum multe obstacole, care de cele mai multe ori sunt propriile noastre limitări de moment. Dacă suntem motivaţi, dacă avem suficiente răspunsuri convingătoare pentru noi înşine la întrebarea DE CE, atunci ne angajăm şi depunem efort. Depăşindu-ne propriile limite de moment, creştem.

Putem privi performanţa ca pe un drum, sau ca pe o destinaţie.
Din nou, noi alegem.